Hepatita infectioasa canina este cunoscuta sub numele de encefalita vulpilor si este o boala infectioasa, foarte periculoasa care este intalnita in principal la caini, dar si la alte animale. Aceaasta se manifesta prin febra usoarea, congestia mucoaselor aparente si starea de depresie grava.

Caractere epidermice

Sunt receptivi la infectia cu CAV-1 cainii, vulpile, dar si lupii. Se mai pot infecta si alte carnivore dar fara a exprima clinic boala. Receptivitatea maxima la caini este intalnita la varste fragede.

Sursele primare de infectie

- boli virotice si prionice ale animalelor sau cele cu infectii inaparente, care raman purtatoare si eliminatoare de virus prin urina;

- sunt reprezentate de animalele bolnave;

- virusul patrunde in organism prin cale digestiva;

- boala evolueaza enzootic, cu difuzibilitate mare in focar;

Patogeneza

Dupa infectia naturala, virusul se localieaza la inceput in tonsile, apoi in limfonodurile regionale, iar prin intermediul circulatiei limfatice si sanguine, este diseminat in tot organismul. Persistenta inflamatiei hepatice este rezultatul unei infectii virale cronice latente. Cainii cu titruri mai mari de 500 de unitati in prima zi de infectie nu vor exprima semne clinice de boala. Cainii imuni la infectia parentereala cu CAV-1 raman susceptibili la infectia respiratorie prin aerosoli cu particule virale.

Diagnostic

Boala poate fi suspicionata in baza datelor epidermiologice ci clinice, dar pentru confirmare sunt necesare examene de laborator. In acest scop se incearca izolarea virusului pe culturi celulare si identificarea lui prin imunofluorescenta sau seroneutralizare.

Tratament

La cainii cu semne clinice usoare se fac perfuzii cu solutie de glucoza de 5% sau ser fiziologic glucozat. La cainii la care timpul de coagulare este prelungit, administrarea subcutanata de solutii rehidratante in cantitati mari poate fi foarte periculoasa.