Examenul neurologic are ca scop evaluarea functionalitatii si integritatii componentelor sistemului nervos. O examinare neurologica completa ajuta la identificarea contributiei sistemului nervos la afectiunea evaluata si la descoperirea altor probleme care pot evolua concomitent.

Examenul neurologic, face parte integrantă din examenul clinic al pacientului, principalele sale obiective fiind:

- Diferențierea afecțiunilor sistemului nervos de cele ale altor organe și sisteme;

- Determinarea localizării leziunii la diferite nivele ale sistemului nervos;

- Estimarea extinderii leziunii la nivelul sistemului nervos;

- Determinarea cauzei şi eventualului mecanism patogenetic;

- Estimarea prognosticului şi alternativelor terapeutice;

În urma efectuării examenului neurologic se emit mai multe ipoteze de diagnostic, urmând a se intreprinde o serie de investigații de laborator, imagistice și electrofiziologice. Acestea se efectuează pentru a stabili cauza cât mai exactă a bolii, care va contribui la prezicerea prognosticului și la efectuarea unui tratament cât mai precis.

Examenul hematologic, biochimic sangvin precum și examenul urinar sunt indispensabile pentru diagnosticul diferențial, aceste examene fiind utilizate în bolile în care sistemul nervos este afectat secundar. De asemenea, examenul biochimic al sângelui este utilizat la pacienții cu boli neurologice care necesită efectuarea anesteziei generale și administrarea substanțelor de contrast.

Examenele imagistice precum radiografia, computer tomografia, rezonanța magnetică nucleară cu sau fără substanță de contrast se recomandă ca urmare a rezultatelor examenului clinic neurologic, a examenelor hematologic și biochimic sangvin. Alegerea unuia dintre acestea se face în funcție de afecțiunea suspicionată, regiunea afectată și talia animalului.

 La examenul lichidului cefalorahidian se apelează în situațiile în care se suspicionează o leziune inflamatorie a sistemului nervos central sau pentru diagnosticul diferențial dintre epilepsia idiopatică și encefalopatia inflamatorie la care examenele imagistice avansate  (CT sau RMN-ul) nu a identificat nici o leziune.